Monday, September 27, 2010

Scrisoare cu floare

Nu am scris demult şi simt un fel de durere musculară la scris, o forţă de frecare ce-mi încleştează gîndurile, un fel de paralizie verbală..nu am scris de mult şi atîtea mi s-au întîmplat.

În primul rînd mi s-a întîmplat să nu am net. Apoi mi s-au întîmplat să aştept să se întîmple odată stagierea...

dar 2 lucruri vor sta pe prima pagina a ediţiei de azi: o scrisoare şi o bătaie.

Cînd am primit plicul confecţionat din 2 foi A4 şi l-am rupt precipitat precum rup toate scrisorile...şi am scos fotografia. Ochii mi s-au umezit pe dată ce am recunoscut floriceaua pe care cu 3 ai în urmă am dăruit-o la 2 bătrînei necunoscuţi din Wroclaw. Erau atît de frumoşi în dragostea şi atitudinea lor deschisă şi caldă încît am insistat să primească acel mic dar de la mine: o floare cumpărată pentru mamă. Apoi peste vreo jumătate de an le-am scris...dar scrisoare a rămas fără destinatar prăpădită printre rafturile mele pînă în acest septembrie...cînd am zis că e timpul să o trimit..căci de aruncat nu voiam să o arunc. Şi deşi era semnată 2008...am trimis-0 aşa..fără a mai adăuga vreun comentariu actual.

Şi am primit răspuns peste 1 săptămînă! Dacă sincer, mă întrebam dacă mai sunt în viaţă căci trecuse mult timp şi ei erau trecuţi prin timp mult..mi-am scris o scrisoare şi mi-au trimis o poză cu acea floricea...inima îmi înflorise în multe bucheţele albe...

e atît de plăcut să primeşti scrisori, e atît e plăcut să ştii că sunt oameni pe care i-ai văzut o singură dată..întîmplător, undeva într-un oraş pe acest glob...şi ne purtăm în minte reciproc...

Friday, September 3, 2010

relaţia eu - carte

Eu le iubesc. Uneori foarte hedonistic chiar. Îmi place să le simt, să le ating, să le miros, să le zgîrîi (cu creionul), să las semne de plăcere pe margini (expresii, cuvinte care m-au impresionat cumva). Îmi place să le am. Să le adun, să le privesc în "haremuri" cum încearcă să mă îmbie fiecare în felul său, cu autorul său, cu stilul său, cu straniul său.

Obişnuiam să citesc cîte una. Vedeam în asta respect pentru carte cît şi un fel de coerenţă...de ce nu fidelitate faţă de ceea ce absorb şi mă înfrupt din. În ultimul timp am apucături uşoare. Încep 2-3, şi aşa multe nu încap la mine în geantă, uneori nu încap nici pe masă. Şi ajung să discriminez cîte pe una, să le uit prin sertare, pe diferite paturi, pe diferite mese..să le uit esenţa cînd le regăsesc peste zile. Nu ştiu de unde am apucat acest obicei...din plictis cred. Eu sunt de părerea că o dată începută cartea trebuie cu orice preţ terminată, cît de plictisit nu ar părea autorul...uneori subiectul scapără în ultima cincime (halal de aşa carte ce-i drept). Alteori subiectul poate fi unul banal sau neinteresant, dar autorul are un fel de clădi cuvintele încît eu citesc cartea ca pe un dicţionar stilistic.

Nu mi-e milă de cărţi. Nu că le-aş tortura. Da fapt, mulţi dintre prietenii mei, adevăraţi puritani în relaţia lor cu cartea, zic că sunt o pacoste. Mă mustră aspru cînd îndoi paginile, cînd scriu per margini. Dar eu iubesc să fac asta. Cartea e CITITĂ cînd are semne pe trup. Să pară veche, ferfeniţată, mototolită de degete, de unghii, de vreme, de plăcerea lecturii.

Eu nu le colecţionez. Visez să am o bibliotecă mare cîndva. Dar nu sunt posesivă ODATĂ CE LE-AM CITIT. Dacă am gustat-o, m-am înfruptat din cunoştinţele ei...sunt dispusă să o împart şi cu alţii. De asta dacă din puţinele cărţi pe care vedeţi că le citesc vă place vreo una, nu ezitaţi.

Thursday, September 2, 2010

Grundtvig Workshop | Valueing Art, Respecting Culture Kütahya, Turkey

Scholarship / Financial aid: 100% of all the expenses will be covered and financed

Date: 22 to 28 November 2010

Deadline: undefined

Open to: all interested


Announcement follows

DPUSEM (Dumlupinar University Lifelong Training Centre) is organizing a Grundtvig Workshop called "Valueing Art, Respecting Culture" under the framework of the Lifelong Learning Program - Grundtvig.

It will be held in Kütahya, Turkey from 22 to 28 November 2010 and will be attended by 14 participants.

This workshop promotes the use of visual art, particularly "Filigree", as a tool to increase knowledge, skills and cognitive abilities, cultural understanding and aesthetic appreciation for the targets via the use of non-formal tools and methodologies related to the field of "silver filigree work" and to develop ways of social and cultural integration through the use of non-formal languages
(Filigree).

Consequently, art in all its forms and expressions, provides not only the opportunity, but also the fundamental means for breaking down the dividing walls, which are not visible in everyday life, but which are still strongly
entrenched in people's minds and for this very reason harder to attack- such as racism and xenophobia. This is why we believe that "Filigree" as a visual art can represent a means of creating channels of communication between different cultures within a context of mutual respect, so as to enhance reciprocal knowledge and expression.

Participants involved in this workshop will learn to make simple filigree shapes ranging from simple pendants and earrings to more complex necklaces. Silver filigree is a style unique in itself, that's why participants will create their own unique style.

Be aware that there are only 14 places available.

Importantly, if your application to this Workshop is accepted, as a participant, you will gain 1 credit in terms of European Credit Transfer System (ECTS). ECTS makes teaching and learning in higher education more transparent across Europe and facilitates the recognition of all studies. The system allows for the transfer of learning experiences between different institutions, greater student
mobility and more flexible routes to gain degrees. It also aids curriculum design and quality assurance.



BUDGET
This workshop is funded by the EU Lifelong Learning Programme. That's why, 100% of all your expenses including your travel, accomodation, lodging, materials used during the Workshop, organized excursions, shortly whatever expenses comes to your mind, will be covered and financed by EU Lifelong Learning Programme.
Additionally, there is no participation fee. At the same time, we will provide a bus which will take you at Istanbul Atatürk Airport. Therefore, there is no need to worry about your arrival and departure to Kütahya.

Detailed information about Grundtvig Workshop, its application procedure, learner application form, and next steps to take to apply for the Grundtvig Workshop are available in the files of Invitation for the Grundtvig Workshop and Learner Application Form.

DPUSEM, as the Grundtvig Workshop Organizer, from Kütahya (Turkey) would like to invite you to take part in the Grundtvig Workshop.

Feel welcome to participate in the Grundtvig Workshop.

If you have any additional questions, please don't hesitate to ask.



Sezgi ÖZTOP
Project Coordinator & Contact Person
Dumlupınar University
Lifelong Training Centre (DPUSEM)
Kütahya/ TURKEY
Tel: 0090 274 265 20 17 begin_of_the_skype_highlighting 0090 274 265 20 17 end_of_the_skype_highlighting
Fax:0090 274 265 20 17
Website:http://dpusem.dpu.edu.tr/
E-mail:pearlsez@gmail.com
sezgi_ztp@yahoo.com

Website: http://dpusem.dpu.edu.tr/en/index.html
Email: pearlsez@gmail.com

Wednesday, September 1, 2010

Aşteptarea


Sunt şi aşteptări plăcute, gîdilitoare, dar plăcute. Cînd nu ai răbdare, cînd unicul obstacol e timpul atît de lung s-ar părea. Dar sunt aşteptări acide, răscolitoare de somn, stresante...astea-s cele care pe lîngă o doză de timp mai au şi una de nesiguranţă. Iar dacă de nesiguranţa respectivă atîrnă o sută de alte decizii...ap Irina se stresează de prăpădenie. NU MAI POT! VREAU UN RĂSPUNS! ACUM. UNUL SIMPLU: DA SAU NU.

Nu e prăpăditul lumii cum spune mama, dar e o stare atît de bolnăvicioasă să crezi că timpul e cel mai mare duşman, să priveşti jinduind ceasul care de abia îşi clatină arcele, să ţi se pară că timpul a murit. Ah, ce prostie! Să-mi alung zilele, orele...pentru o nenorocită zi. Şi iat-o. 1 Septembrie..iar eu tot prostită aştept un răspuns şi din cîte se pare voi mai aştepta...verificînd poşta fiecare 5 minute...cred că mă voi sclinti văzînd aceeaşi interfaţă la nesfîrşit, tresărind la fiecare apel.

Nu e nimic extraordinar în cazul în care vă întrebaţi ce naiba oi fi aşteptînd. E pur şi simplu, o nenorocită de stare de aşteptare..